LASĂ-ŢI POVARA LA CRUCE

Nu e uşor să zici că esti lumină
Când flacara se stinge-ncet pe drum,
Când viaţa ta se frânge, şi sub vină
Te simţi înfrânt şi plângi că nu eşti bun.

Nu e uşor ca să zideşti altare,
Când viaţa ta e pulbere şi scrum,
Când palmele le-nalţi sfios spre zare
Şi printre degete întrezăreşti doar fum.

Nu e uşor ca să zâmbeşti spre soare
Când nu mai ai nimic de oferit,
Când printre ramuri vezi doar frunze căzătoare
Iar floare nu rodise, demult s-a ofilit.

Da, nu-i uşor în lume să fii un călător
Ce-adună în desaga-i poveri peste dureri,
Dar mai presus de astrele care privesc la nor
E-Acela care vede a tale frământări.

Lasă-L să-ţi lege rana
Lasă-L să-ţi ia povara
Lasă-l să-ţi dea IERTARE,
SPERANŢĂ
şi-ALINARE .



Eliza-Alina Mocean