Mă plec în fața Ta, slăvite Tată
Să Te măresc, ești Domn în viața mea.
Îmi dă puteri, ca gura mea să poată,
Să laude mereu lucrarea Ta.

Mă copleșește marea-Ți bunătate,
Cu care zi de zi mă încojori.
Când vin în fața Ta în simplitate,
În cămăruță, lângă mine Te cobori.

Mă prăbușesc la sfintele-Ți picioare,
Și nu mai vreau a cere chiar nimic.
Vreau să plutesc în clipe de-adorare,
Să-Ți laud măreția atât cât sunt de mic.

Și dragostea Ta nu o pot descrie,
Cuvintele mi-ar fi chiar în zadar.
Căci prin Isus, îmi ții ființa vie,
Murind în locul meu sus pe Calvar.

Aceasta este dragostea supremă,
Tu nu cunoști alt mod de-a mă iubi;
Eram sortit pieirii în gheenă
Dar prin iubirea-Ți veșnic voi trăi.

Ești sfânt, sfânt, sfânt! În veci atotputernic!
Și tot ce ai promis, vei împlini.
De laudă și cinste Numele Ți-e vrednic,
Aici în lume, și în veșnicii.

Dany Căpătan