Adeseori mi-aduc aminte
De tot ce-n viață s-a-ntâmplat
Cum a venit să mă alinte
Cel mai mărinimos Părinte
Cum din pericol m-a scăpat.
Atâtea-mpotriviri, sfidare
Atâta ură și venin
Dar am primit încredințare
Că-n cea mai mare încercare
E ocrotit al meu destin.
Prin mult necaz, prin bucurie
Călătorit-am spre liman
Nu e ușor să pot descrie
Cum am lucrat, cu zel, în Vie,
Cum am respins drăcescul plan.
Și prieteni fost-au pe cărare
Și fost-au, vai! , și trădători
Dar am primit o cercetare
Tocmai din sferele stelare
Și-am mers cu cei biruitori.
Infernul și-a trimis agenții
Să stingă-n mine crezul sfânt
Cu șmecherii, cu noi Invenții
Dar demonicele lor intenții
Au fost distruse prin Cuvânt.
Au fost eșecuri și victorii
C-așa-i viața-n trup de lut
Au apărut și-nșelătorii
Să schimbe chipul sărbătorii
Dar niciodată n-au putut.
Îmi este dragă amintirea
Chiar dureroasă uneori
C-așa pot ști că doar iubirea
Îmi poate-nsufleți slujirea
Să cânt cu drag de-atâtea ori.
Că am gustat dezamăgire
E-un adevăr și-o spun deschis
Dar a fost multă fericire
În drum spre veșnica Unire
Căci știu că Cerul mi-e deschis.
Senin privesc spre viitorul
Care-i de-al meu Stăpân format
C-așa-mi pot îngriji ogorul,
Să poată să sporească sporul,
Să știu că El m-a-ncredințat.
George Cornici/16 Noiembrie, 20