Semnul lui Emanuel


"Iată*, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”
Matei 1/23

Tăcere adâncă, o minune pe cer,
Răsare o stea, Semnul lui Emanuel,
Dincolo de stele, arhanghelii  cântă:
"În inimă, tu ai împărăție sfântă!"


Într-o noapte sfântă și în modestie,
A coborât Domnul  să dea veșnicie,
Peste bogați, peste casele sărace,
Din ceruri, coboară un cântec de pace.


Începe un cântec și vântul de câmpie,
Dinspre târg, urcă parfum de veselie,
Fumuri străine și  zumzetul cetății,
Aruncă perdea pe Steaua dimineții.

Nu se oprește cântul, e sărbătoare,
Betleemul inimii, în depărtare,
L-a ascuns gerul, zăpezile uitării:
-Mai îndură-Te, Dumnezeul iertării!


Cum aleargă caii timpului pe glie!
Mă îndepărtez de Betleem, câmpie,
Șuieră și vântul, e crunt și fioros:
-Nu asculta chemarea Pruncului Cristos!


Azi, caut Betleemul sufletului meu,
Dar nu mai găsesc calea către Dumnezeu,
Am alergat cu timpul și m-am rătăcit:
"-Mai capăt  iertare, oare, Tată iubit?

Nu mai cunosc drumul, câmpul a înghețat,
Ajută-mă, Doamne, și al meu Împărat!
Fără  steaua din cer, eu mă tot rătăcesc:
-Mai ajută- mă, Doamne, să Te regăsesc!"


Mă opresc pe drumul larg, păcătos,
Departe-i   poteca ce duce la Cristos,
Un fluier blând de păstor, în depărtare:
-Îl voi ruga pe Tatăl să -ți dea iertare!

Zdrobesc  lacrima fierbinte între gene,
Ce topește gheața de pe inimi alene,
Pe cer, o stea clipește în depărtare:
-Isus s-a născut ca să îți dea salvare!


Un vânt de veselie, parcă e un cânt,
Din ceruri, coboară flori albe de Duh Sfânt,
Ele luminează, mă anunță voios:
-În a inimii Iesle, așteaptă Cristos!