Doamne, mă iartă că Ți-am ascuns bănuțul,
Căci m-am temut si l-am pus în ștergar.
Teamă că nu voi fi vreodată-n stare
Și nu voiam să-Ți cheltui banul în zadar.

Știam că ești un Stăpân foarte aspru,
Și doar jertfe fără cusur primești.
Caci mă vedeam prea mic, fără putere
Ca să slujesc așa cum Tu dorești.

Poftim bănuțul, l-am păstrat cu grijă;
E bine învelit și lustruit.
Și-acum când am deschis ștergarul,
Bănuțul e pătat si ruginit.

Stăpâne, ce pot eu a-Ți mai răspunde;
Că multă vreme-am fost neroditor.
Mai dă-mi te rog frumos, încă o șansă
Și voi lucra cu râvnă și cu spor.

Vreau din bănuțul Tau să fac o mie;
Și dă-mi putere să nu mă opresc.
Vreau să lărgesc a Ta împărăție
Și eu față de Tine să mă-mbogățesc.

Și, Doamne, ține-mă smerit în toate
Ca nu cumva să mă mândresc cu ce am dat.
De am făcut ceva, sunt doar un rob netrebnic,
Căci am făcut doar ce eram dator să fac.

Dany Căpătan