"Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui... " (Isaia 9:6)

Trimite, Doamne, sfânta Ta luminã
Aşa cum ne vorbiseşi prin profet.
Pe Cel ce-n Betleem avea sã vinã
Şi a crescut apoi la Nazaret.

Am auzit cu toţii de Mesia
Dar parcã inima ni s-a-mpietrit...
Te-ndurã, Doamne, dar, de România
Şi dã-i, Te rog, urechi de auzit!

Ne-ai dat un Fiu, Fiinţa fãrã patã,
Prin care ne-ai vorbit şi ne vorbeşti;
Ah, de-ar avea mãcar de-aceastã datã
Primire caldã şi la Bucureşti!

Cãci am umblat destul în întuneric,
Cãzând în glod şi nevãzând deloc;
Destui s-au stins în hãul periferic
Cu slujbe şi miros de busuioc!

"Şi, fãrã El, întreaga sãrbãtoare
E doar o formã fãrã conţinut."
Tu Te-ai nãscut în lumea muritoare
Pe cel cãzut, punându-l pe picioare,
Pe-aripi de har, fãcându-l ca sã zboare:
Mai mult de-atâta nici n-ai fi putut!

Se bucurã întinderea albastrã,
Toţi cei ce Te cunosc şi Te iubesc
C-ai acceptat sã vii în lumea noastrã,
Fiu Preaiubit şi Dar dumnezeiesc!