Mireasa mea, mult nu mai e
Și în curând Eu voi veni la tine
Ca să te duc de-aici de pe pământ
Să scapi de lacrimi și suspine.
Am să te duc în țara de lumină
Acolo unde-am vrut de la-nceput să fii
Să porți pe veci al Meu Sfânt nume
Și să trăiești eterne bucurii.
Nu vei mai ști pe veci ce e necazul
Nici truda zilelor făr’ de popas
Ci toate-acestea au să treacă
Și în sfârșit ai să ajungi acas’.
Eu te-am salvat cu preț de sânge
Din mâna marelui Viclean.
Am acceptat să mor pe cruce,
Salvându-ți sufletul sărman.
Ți-am dat în dar a mea iubire
Și-am pus în tine un dor sfânt
Eu pretutindeni sunt cu tine
În orice loc pe-acest pământ.
Îti dau putere-n totdeauna
Ca să veghezi în ceas târziu
Să lași ‘napoia ta furtuna
Și groaza nopții din pustiu.
Ai Dhuhul Meu Cel Sfânt în tine
Ca să te-aline-n vreme de necaz
Cu tine sunt mereu știi bine!
Cu niciun chip Eu nu am să te las.
Puțină vreme ne desparte
Încă puțin și-am să revin pe nori
Dar pân-atunci tu să rămâi aparte
Să ai în tine-a Duhului fiori.
Cu strălucire vei fi îmbrăcată
Și-n veci de veci la dreapta Mea vei sta
Mieasa mea, tot cerul te așteaptă
Și pregătiri se fac mereu în cinstea ta.
Fii pregătită-n orice clipă
Cu focul sfânt și cu uleiu-n vas
Căci vine clipa mult dorită
Când am să vin si-am să te duc acas’.