Cine nu știe ce-i plânsul, care dintre muritori
N-a avut pe față lacrimi și nu știe gustul lor?
Cine n-a simțit vreodată boabe de cristal pe-obraz?
Că-s prezente-n bucurie și nu-s lipsă în necaz.

Căci îngemănați cu ele, noi pe-acest pământ venim
Și din pâinea lor, adesea, trebuie să ne hrănim!
Ce sunt lacrimile, oare, care e al lor folos,
Au în ele vreo valoare de sunt strânse de Hristos?

Și m-am întrebat adesea: care e al lor mister,
De ce-i presărat cu lacrimi drumul care duce-n cer?
De ce-au plâns proorocii, sfinții, părinții și ai noștri strămoși
Și s, au adăpat cu lacrimi frații noștri credincioși?

De ce-a plâns și Ieremia întrecând orice hotar?
În Grădina Ghetsimani, Domnul nosť a plâns cu-amar.
De ce-a plâns, ades și David, Iov vărsa lacrimi amare,
Petru, Pavel, Timotei și frații din întâia adunare?

Voi da glas câtorva gânduri despre lacrimi, doar succint,
Fiindcă dezlegat misterul nu ne-a fost descoperit.
Este-o mare taină ascunsă în binecuvântata apă
Și-un secret ce însuși Domnul ni-l va dezlega odată.

Pe cărarea pocăinței lacrimile sunt comori,
Sunt neprețuite, salbe și au veșnice valori.
Lacrimile, s râuri sfinte, ce din suflet izvorăsc
Și se varsă înafara învelișului trupesc.

Lacrimile nu-s plăcute. . că-s sărate și amare
Și te năpădesc de-n suflet ai necaz sau întristare.
Cele mai curate ape calde care curg pe-obraz în jos
Și-ating maximă valoarea când te vezi un păcătos.

Însă ele nu urmează cursul altui fel de apă,
Care după legea firii, curge-n jos și iar vezi apă. După ce străbat obrajii, ele se înalță-n sus,
Bat Ia porțile-ndurării și a Mirelui Isus.

Ele urmează circuitul apelor ce vin de sus,
Și se-ntorc din nou acolo, în potirul lui Isus.
Lacrimile-s râu pe care navigăm înspre Isus, Aripi ale rugăciunii, asigurate cu răspuns.

Ele sapă-n piatra firii și aduc o transformare Inimii, dar și gândirii, duhului, înviorare;
Îți clarifică vederea să vezi bine cum ți-e starea, Totodată te ajută ca să dobândești iertarea.

Lacrimile vor fi șterse chiar de mâna Sa Divină, Mângâindu-i pe aceia ce L-au așteptat să vină!
Ce frumos va fi acolo, unde n-or mai fi nici lacrimi,
Nici dureri, nici suferință, nici ocară și nici patimi.

Ne vom aminti de ele, stând la pieptul lui Isus,
Însă ele vor fi șterse și-nghițite de apus.
Doamne, dă-ne tuturora harul lacrimilor sfinte, Ca să Te-așteptăm pe Tine cu un dor tot mai fierbinte.

Fericiți sunt cei ce aicea
Varsă lacrimi semănând,
Căci vor secera în ceruri
Plini de bucurii cântând!
Amin!