Prea obosit, aștepți la o răscruce,
La o tarabă-s oferte de vise,
Dorești să-l iei pe-acela care duce
În Cer la fericirile promise.

Te-așteaptă-n față cununa de spini,
În stânga, -n dreapta căușe cu Sânge,
În urmă pironul bătut de străini,
Nu-ți pierde Nădejdea, haide, nu plânge!

Oriunde te duci există o rană,
Învață să ierți, să iubești cum Cristos!
El te conduce în lumea străină,
Îți arată cum să alergi cu folos.

Chiar dacă e greu, suspinul să-ți fie
Mireasma dulce de Crin tescuit
Iar geamătul numai o simfonie,
Să vadă țărâna ce mult ai iubit.

Duci omule crucea și nu e ușor,
Un sigil de noblețe, rang de-Mpărat,
Renunțări și lupte, Iubire și dor...
Tu sădește un rai din ce ți-a fost dat!