Într-o zi când vei suna pe ai tăi părinți iubiți
Care-n fața Domnului te-au adus în rugi fierbinți,
Nu îți va răspunde nimeni, ci rețelele căzute
Îți vor refuza apelul doar prin bipuri întrerupte! . . Într-o zi, pe-a ta soție n-o vei mai găsi acasă
Să îți spună: -Te iubesc! Dragul meu, vino la masă!
Îți vei aminti târziu. . prea târziu cum ți-a tot spus
În zadar de mântuire și de jertfa lui Isus. .
Într-o zi, pe al tău soț nu-l vei mai vedea deloc. .
Vei simți că te topești de al disperării foc. .
Dar el nu va mai veni să te țină strâns la piept,
Să îți spună de Hristos și de drumul Său cel drept. .
Într-o zi, pe-ai tăi copii, îi vei pune la culcare,
Dar în zori nu vor mai fi, vei intra în disperare;
Prea târziu vei înțelege despre tot ce ei ți-au spus:
Tu doar le ziceai că-s basme, că tu nu crezi în Isus...
Într-o zi, pe sora ta, nu o vei mai întâlni
Peste tot vei întreba, dar răspuns nu vei primi
La numere de urgență vei suna atunci de-ndată
Dar vei auzi un sunet sec, de linie ocupată. .
Într-o zi tu vei vorbi față-n față, cu-al tău frate
Care de ceruri ți-a spus, să te-ntorci până se poate. .
Tu îl vei îmbrățișa, însă vei avea un șoc:
Căci în clipa următoare el nu va mai fi deloc! ...
Într-o zi, îi vei suna pe iubiții verișori
Pe-ale tale verișoare ce ți-au zis de-atâtea ori
Să te-mpaci cu Dumnezeu, însă cine să-ți răspundă?
Vei scăpa jos telefonul cu o mână tremurândă! . .
Într-o zi, vei merge-n sat pe la unchiu' și mătușa,
Însă nimeni cu iubire nu-ți va mai deschide ușa. .
Vei intra și vei găsi casa lor tristă, pustie
Unde în zadar ți-au spus că ei pleacă-n veșnicie...
Într-o zi, când după cursuri, vei trece să vizitezi
Pe bunica și bunicul, ca de obicei să-i vezi,
Nu-i vei mai găsi pe prispă, nici în lanul de porumb
Și-ți vei aminti de ceruri, că ți-au spus de plaiul scump. .
Într-o zi, când vei pleca să îți vizitezi nepoții,
Nu vei mai găsi pe nimeni dincolo de pragul porții
Ți se va întoarce-n minte cum spuneai: sunt prea bătrân. .
Chiar acum să-mi schimb religia? Cu tradiția mea rămân!
Într-o zi, vei fi la slujbă, la biserică-n oraș,
Ca mulți alții, foarte mândru că bogat ești și fruntaș;
Iar în fața ta vedea-vei cum vor dispărea copii
La clipită. Tu, mulți alții, veți rămâne în urgii...
Într-o zi, vei fi la slujbă, în biserica din sat
Mândru de a ta smerenie de creștin adevărat
Și în fața ta pleca-va cel doar de puțin întors
Către Domnul; tu, mulți alții veți rămâne-n jale, jos!
Într-o zi, tu plin de fală, că ești mare slujitor,
Că Domnul ca tine n-are în întregul Său pridvor,
În biserică vei merge și direct sus la amvon,
Dar acolo vei rămâne, ceilalți vor zbura-n Sion! . .
Într-o zi, pe angajatul tău creștin îl vei derâde
Dar nu singur, ci cu alții prin aceleași duhuri hâde
Când deodată pocăitul angajat se va schimba
Într-un trup ceresc de glorie și rapid va dispărea!
Într-o zi, vei fi în aer, pasager într-un avion,
Auzi-vei: - Unde-i? ? Unde-i? ? disperare-n microfon. .
Copilotul și pilotul prin Răpire vor pleca!
(Se-nțelege cum avionul va putea ateriza). .
Într-o zi, lovit de boală, în spital vei fi, pe pat,
Medicul cel mai de seamă te va consulta de-ndat';
Îți va spune de Hristos, tu Îl vei tăgădui
Și din fața ta deodată Mielul Sfânt îl va răpi!
Într-o zi vei fi-n mașină, dus pe gânduri la volan,
Vei gândi: Domnul nu vine chiar acum, în acest an. .
Și deodată zbucium, frâne, vei vedea, din sens opus,
Cum mașini fără de nimeni vin spre tin': șoferii nu-s!
*
Într-o zi, va fi momentul prea târziu, mult prea târziu...
Dar în vremea zbuciumată eu în ceruri vreau să fiu!
O, drag suflet, azi citește, recitește ce am scris
Și ascultă, reascultă, dacă vrei în Paradis!
Nu-amâna nici o secundă, șansă nu vei mai avea,
Nu va fi altă Răpire, altă nuntă-n slava Sa.
Domnul astăzi iar te cheamă
Nu vrei să fi mântuit?
Nu vrei tu să fii cu sfinții, sus pe nori de vis răpit?
Te așteaptă Domnul slavei, da, Isus încă te-așteaptă,
Chiar acum poți lua drag suflet o decizie înțeleaptă!
Mult aș vrea ca aste versuri să nu le mai poti citi
După ce Hristos Mireasa sus la cer o va răpi!