Doamne, când mă cântărești
Credința-mi să atârne greu
Umblarea când mi-o socotești
Să-ți dea pași drepți pe drumul meu!

Prea plinul meu când mi-l măsori
Să dea și peste, din prisos
Cu ochiul când mă înconjori
Să poți zâmbi l-al meu folos

Și fapta mea când mi-o miroși
Parfum de crin să-Ți poarte-n nări
Și când Te uiți spre credincioși
În rândul lor să urc pe scări

Și când mă cauți în spărturi
La locul meu să mă găsești
C-o mână strânsă-n armături
Cu cealaltă să mă zidești

Când mă frămânți în mâna Ta,
Olarule Preabun și sfânt,
Să las s-arunci din zgura mea
Și forma s-o iau din Cuvânt

Când mă ridici pe înălțimi
Să pot sta drept, cu mâini cinstite
Stând ancorat în adâncimi
De har măreț, de slăvi rostite

Când nu mai vii, să Te aștept
Să nu îmi uit candela stinsă
Când mă apeși, să mă îndrept
Săgeata să mi-o țin întinsă