Dumnezeu privea din ceruri spre poporul răzvrătit...
Așteptând momentul unic,
Când lumina va crăpa stratul gros de întuneric
Ce era peste popor...
Să se-oprească de pe munte jertfa adusă zeilor...

O, poporul Meu iubit, iată, vremea a sosit...
Grea ți-e legea pusă-n Chivot, parcă de nepriceput.
V-am chemat din depărtare,
V-am ales și v-am iubit
Și din voi o rămășiță Mi-o păstrez pân' la sfârșit...

Un moment cum n-a fost altul... Fiu din Tatăl s-a desprins...
Eu, voi merge jos la oameni... în sulul Cărții este scris...

Cei ce Slova o citiră, ce credeau că va veni...
Stea din Iacov ce răsare, un toiag de-a cârmui...
Așteptau promisiunea: Veți avea Mântuitor!
Toți veți fi cu El în staul, El - Păstorul oilor...

Și-a sosit clipa măreață, cerul intră-n sărbătoare,
Îngeri sunt trimiși-nainte c-o lumină orbitoare...
Cum s-a îngrozit Maria... harul ce i s-a făcut...
Mut rămâne Zaharia, preotul ce n-a crezut
Că Ioan avea să vină să deschidă calea Lui,
Să cheme la pocăință tot poporul Domnului...

Ce minune și ce slavă, îngeri coborând de sus!
S-au înspăimântat păstorii văzând slava ce-au adus...
Nu vă temeți! Vestea-i bună! Bucurie pe pământ!
Astăzi s-a născut în lume prunc venit din Duhul Sfânt!

Ochii nu puteau să creadă, cerul parcă s-a deschis...
Oaste-n cor cântându-I: "Slavă!"
Într-un cânt de nedescris...
Dumnezeu aduce Pacea și Împăcarea pe pământ,
Împlinind promisiunea așteptată atâta timp...

Simeon, bătrân acuma, aștepta pe Cel promis.
A venit să vadă pruncul și în brațe l-a cuprins...
Binecuvântând pe Domnul, dându-I slavă bucuros,
C-a ajuns și clipa aceasta să-L vadă pe Hristos...

Ana, cum slujea în templu și-L slăvea pe Dumnezeu...
Mântuirea lui Israel trâmbița pe Fiul Său...


Betleem... neînsemnată, cea mai mică între cetăți...
Te-am ales din toate, toate, o lumină să le-arăți...
De departe, dintre neamuri, niște magi... și o stea pe cer
Au pornit s-aducă daruri Regelui din Israel...

Irod nu iubea Cuvântul, îngrozit l-a cercetat...
„Are să se nască acuma Cel mai mare Împărat?”
Cu o voce prefăcută și cu-n fals ifos regesc,
Vrea și el să I se închine Regelui de rang ceresc...

Dumnezeu din cer veghează peste micul Domn Isus.
Doar un urlet se aude... pruncii-n Rama i-au străpuns...
Cum n-au înțeles preoții? Cum de nu Te-au căutat
Să-Ți aducă daruri, cântec, Slava Ta de Împărat... ?

De atunci și până astăzi mulți sunt cei ce n-au crezut
Vestea ce-a venit din ceruri, Mântuirea lui Isus...
S-au închis atâtea inimi, și-au respins darul ceresc,
Îmbrăcați în sărbătoare, se complac în al lor mers.
El, în schimb, rămâne același: pentru unii Tată bun,
Mare Sfetnic, pentru alții Împărat, pe veci Stăpân.
Iar prin dreptatea Lui cea Sfântă crește Împărăția Lui.
Domn al păcii, plin de slavă, va domni în veșnicii.
Noi ce-am fost în întuneric, și-am iubit venirea Lui,
Ne vom bucura de-a pururi, în prezența harului...