Ca un copil alergând rătăcit
Umblu pe străzi căutând bucuria...
S-a pierdut de o vreme
Nu-și mai găsește drumul de întoarcere înapoi
S-a rătăcit, sărmana, de noi
Cu gândurile noastre nebune...
Și pașii alunecați în noroi...
Apucăturile noastre pline de zel urâcios...
Unde ai plecat bucurie că nu te-ai mai întors?
Cam triste-mi par zilele acestea
Parca ar fi vremuri de război
N-au mai fost zile triste...
cu victime și cu eroi?
N-au mai fost loviți creștinii cum suntem și noi?
Și câte nu li s-au făcut...
Și câte n-au mai îndurat...
Dar bucuria? Unde a rămas bucuria?
Că nu de la ei s-a pierdut...
S-a pierdut aici lângă mine
Când s-a dus starea de bine...
A plecat bucuria și rătăcește pe nicăieri
Caută rod în pomul din mine...
Caută rod în pomul de ieri...
Am înțeles că s-a dus să caute pacea
care lipsea de o vreme...
Din cauza zvonurilor venite cu dăraba
Despre ce va fi sau nu...
Despre cât de greu și de nesigur este viitorul
Pacea s-a dus...
Și ni se clatină piciorul
Deși noi știam că-i mai bine cu ea...
Și cât de limpede ne-ar rămâne mintea
Cât de bună ar putea fi inima...
*
Și... dacă ar mai rămâne ceva...
Din ceea ce era odată dragostea
Daca n-ar lipsi și ea...
Dacă am trăi în toata plinătatea...
Dacă le găsește cineva
Să mi le aducă...
Le primesc cu bucurie înapoi
Voi face pace între noi
Cu toată dragostea...