Mă-ndrept spre iesle prin credință,
Spre locul tainic de demult;
Să mă aplec în umilință
Și-un cor de îngeri să ascult.

Mă-ndrept spre iesle cu păstorii,
Spre blândul și divinul Miel;
Să simt din nou adânc fiorii
Venirii lui Emanuel.

Și văd în iesle strălucirea
Ce nu o vezi nici în palat;
Acolo jos, Dumnezeirea,
Să ne salveze, s-a-ntrupat.

Lăsat-a cerul plin de glorii,
Pentru un loc de nedescris;
Ca să ne spună că vin zorii,
Și-o cale nouă ne-a deschis.

E calea înspre veșnicie,
Ce o găsești doar în Isus.
Primește-L azi cu bucurie,
Te naște din apă și Duh!

Dany Căpătan