Sonet

De spiţă sunt din neamul românesc
Am rădăcini în plaiurile dace
Sunt însă altoit cu-altoi ceresc
Spre-a fi în lume purtător de pace.


Cu cât mă trec, cu-atât întineresc;
Trăind cu Domnul, nu ştiu cum se face,
O sete am, pe toţi ca să-i iubesc
Şi-n ramul meu un fruct din Rai se coace.


Pe-aceste arse, pământeşti viroage,
Cristos mi-a dat noi fapte să-mpletesc
Şi jugul Lui atât de mult îmi place!


Săracul meu tezaur sufletesc
Spre inimi suferinde se desface;
Divine mâini acum mă stăpânesc.


9.09.2006