NU VREAU SĂ UIT...

Nu vreau să uit momentul întâlnirii cu Mesia
Am cunoscut atuncea, pe deplin, ce-i bucuria
Convieţuiesc cu El, de-atunci, în cuget şi-n simţire
Îl las la lucru-n mine şi rezultatu-i: FERICIRE.

Nu pot să şterg din minte acele albe haine
(Când îmbrăcatu-le-am am înţeles mai multe taine)
M-am ataşat atunci, supus, de Regele Dreptăţii
Să pot intra, la timpul potrivit, pe porţile Cetăţii.

Cu ochi înlăcrimaţi şi astăzi mă gândesc
La timpul de demult, la locul părintesc
Unde-am primit Cuvântul, comoara ce-i în el
Unde-am găsit frum’seţe în mersul la Betel.

Nicicând nu voi uita cum braţul cel puternic
M-a scos din cursa duşmanului nemernic,
Cum Domnul cel viteaz m-a scos de la strâmtoare
Şi mi-a redat în suflet sublima sărbătoare.

Nu vreau să uit cum fraţii venit-au să mă vadă
Pe patul suferinţei, în starea-aceea gravă
O, ce cuvinte scumpe, ce dulce-mbărbătăre
Adus-au ei în inima cuprinsă de-ntristare!

Nu pot să uit promisiunea de-a activa cu zel,
De-a spune omenirii despre divinul ţel
M-am angajat plenar să port vestea-mpăcării
Şi-n loc vestit şi-n locul dat uitării.

Nu voi uita nicicând acele scumpe revelaţii
Ce zilnic îmi dau mană şi sfinte inspiraţii
Le port cu drag întruna în potirul sufletesc,
Din ele-mi vin puteri, din ele mă hrănesc

Pe banda amintirii înregistez cu bucurie
Trăiri ce mă ajută să fiu o mărturie
Le derulez adesea, îmi dau înviorare
Că ştiu că-i mult de lucru, iar secerişu-i mare.

Nu vreau să uit prăpastia din care fost-am scos
Am cunoscut acolo pe Salvatorul meu, Hristos
Trăiesc în El de-atunci...şi El în mine
Fiinţa mea, în faţa Lui, doreşte să se-nchine.

Septembrie, 2006