Atunci cînd ți-ai lăsat povara
La porți închise cu zăvor
În loc de-un zîmbet ai primit ocara
Și-n loc de-o vorbă bună, un picior

Iar cînd ai vrut să-mparți durerea
Și-al tău amar cu cineva
Unii și-au dat doar cu părerea
De formă, nu că le păsa

Căci oamenii sunt răi din fire
Nesimțitori, fără de milă
Ne'nduplecați, fără iubire
Privind la cei din jur cu silă

Doar Unul singur îți deschide
Cînd bați la ușa Sa ușor
Și mîna sincer ți-o întinde
Și te mîngîie blînd cu dor

Și-Acela-I Domnul, care știe
Să-ți șteargă frate lacrima
Deci caută-a Sa prietenie
Și rezolvare vei avea

La ușa Lui găsi-vei pace
Și-oricînd de El vei fi primit
Căci Domnului aceasta-i place
O inimă și-un duh zdrobit

Pe poarta Lui scrie Iertare
Și dragoste și bunătate
Uitare și eliberare
De greșuri și de vechi păcate

Amin