Nimic nu eşti
Chiar de trăieşti

Nimic nu spui
Eşti doar un cui

Şi nu rodeşti
Roade cereşti

Nici de folos
Nu vei fi jos

Pe-al vieţii plai
De nu te dai

Serv credincios
Pentru Cristos ...

De nu te laşi
Un copilaş

De braţul Său
Condus mereu

De nu cobori
De mii de ori

Sub crucea Lui
A Domnului

Ce răstignit
A suferit

Şi S-a jertfit
Că te-a iubit

De nu-nţelegi
Să te dezlegi

De-ai firii vreji
Despotici cneji

Să te dezbraci
De-ai lumii saci

Să-mbraci supus
Duh din Isus

Eşti bob uitat
Pe mort răsad

Eşti frunză-n vânt
De pe pământ

Şi ceară eşti
Ce nu-ncălzeşti

Eşti fulg uşor
Şi călător

Pe drumuri seci
Şi-acum şi-n veci ...


Nimic nu scrii
Sub canopii

De spini uscaţi
Şi blestemaţi

Niciun pastel
Nu porţi spre El

Niciun fior
Cuprins de dor

Nimic n-aduci
Ci zgură duci

Eşti păcătos
Fără Cristos

Eşti glas amar
Şi în zadar

Un pom uscat
Şi condamnat...

Dar cu Isus
Pecete pus

Cerească za
Pe viaţa ta

Dintr-un nimic
Din vierme mic

Devii erou
Născut din nou

Te naşti şi creşti
Spre culmi cereşti

Din negrul lut
Spre Absolut

Din bulz de seu
Spre Dumnezeu.

Când te-umileşti
Atuncea eşti.


12.09.2006