Lăstarul de An Nou

"să vestesc un an de îndurare al Domnului"
Isaia 61/2


Așteaptă tăcut al Timpului copac,
Lăstar vrea sa răsară din trunchiul opac,
O dulce vioară, dintr-un luminător,
Cheamă omenirea spre al său Creator.



Așteaptă un lăstar, în albul anotimp,
Să fie chemat de Stăpânul peste Timp,
Un Glas Sfânt, dinspre aurora polară:
-E timpul ca lăstarul lin să răsară!


Nu-i rază de soare pe câmpie mereu,
Dar lăstarul urcă chemat de Dumnezeu,
Își deschide ochii și privește în sus:
-Slăvit să fii pe veci, Tată ceresc de sus!


Un Porumbel alb se oprește pe Stâncă,
Privește lăstarul și Valea adâncă,
Se uită la turma mică, turma mare,
Soare și ploaie va da la fiecare:


-"Pace ție, lăstar micuț și prea plăpând!
Îți pun pe frunze al Domnului Sfânt Cuvânt,
Pace de la Domnul! spun la fiecare,
Sunt aici să vestesc An de Îndurare!


Domnul m-a uns să aduc veștile bune,
Pentru turma mică, dar și pentru lume,
În inima ta, negură să nu crească,
Am pentru tine cunună împărătească!


Ia haina albă, te-ai pătat pe câmpie,
Pune parfum, untdelemn de bucurie!
Tu, ce stai în pat, cât e ziua de lungă,
Isus îți spune "Ridică-te și umblă!"


Tu, prizonier, în al păcatului război,
Aruncă lanțul, Dumnezeu este cu voi!
Pace de la Domnul, har din depărtare,
Acesta va fi un An de Îndurare!"


Porumbelul alb zboară, urcă tot mai sus,
Penele albe, în noapte, luminează nespus:
-"Lăstar verde, te vei înălța și mai sus,
Ai binecuvântarea Domnului Isus!



Lăstar crud și verde, să crești tot mai mare,
Și nemărginit, ca a Sa îndurare!
Mulțumește! Noul An nu e în ceață,
Strălucește iarăși a Domnului Față!"