Poporule

Poporule, poporule
Hristos e Domnul tău
Care te-a ajutat mereu
Când era drumul mai greu

Te-a hrănit, te-a învăţat
Dar aminte n-ai luat
La cuvantul Său cel sfânt
Ce la lăsat pe pământ.

L-ai luat cu uşurinţă
Nu cu frică şi credinţă.
Unde-ţi este credinţa,
Unde-ţi este umilinţa?

În mândrie te complaci
Domnului crezând că-i placi.
Domnului nu-i place mândria,
Ci smerenie şi iubirea.

Smerit poporule de-ai fi
Mult pe cale ai propăşii.
Ai vedea cum Domnul tău,
Ar lucra în cortul tău

Mult cu tine ar lucra
Şi mulţi s-ar mai bucura.
Ai vedea cu ochii tăi,
Ce-ar lucra Domnul cu fii tăi.

Dar inima şi gândul tău
Departe-i de Dumnezeu.
Ochiul tău astăzi priveşte
La tot ce e pământeşte.

Strângi mereu pe-acest pământ
Gunoaie de ars şi vânt
Dar iată că în curând
Vine Isus pe pământ
Aşa anunţă Duhul Sfânt.

Socoteală atunci vei da
Ce-ai lucrat în viaţa ta.
De-ai lucrat pentru Hristos
Vei avea mare folos.

Pe nume te va chema,
La dreapta te va aşeza
Cu Isus sus vei zbura,
Şi mult te vei bucura.

Dacă stai în amorţire
Nimica să nu te mire
Ce se-ntâmplă în jurul tău
Chiar şi în poporul Meu.

Astăzi păcatul domneşte
Copii Mei rătăceşte
De pe calea lui Isus sfântă
Pe străine căi îi avântă

Încă astăzi nu-i târziu
Astăzi când eşti încă viu
Întoarce-ţi la Domnul inima
Apoi Domnul va lucra.

Domnul a croit o cale dreaptă
Pe ea picioru-ţi îndreaptă.
Şi păşeşte mai cu spor
De vrei la cer să zbori.