Mi-e dor de marea revedere

Îți mulțumesc, o, Doamne Mare
Pentru grija ce Mi-o porți
Îmi revelezi dorința mare
Mi-aduci în vis, pe cei dragi, morți

Mi-e dor de cei din casa mea
Ce m-au crescut, mai odinioară
Bunicul scump, feblețea mea
Îl port mereu în inimioară.

Aș vrea să îi revăd curând
Pe cei plecați, veniți la Tine
Mi-e dor de toți, îi port în gând
Vărs lacrimi multe și suspine

Cum mă mai îngrijeau odată
Eram cu toți fericiți
Dar a venit noaptea cea neagră
Că să ne lase despărțiți

Mi-e dor și am momente-n viață
Când simt că nu mai pot, cedez
Aș vrea un sfat sau o povață
Dar nu am cui să m-adresez

Aș vrea s-arunc grijile mele
Să pot să mă mai odihnesc
O clipă doar, să scap de ele
Aș vrea, dar nu mai pot, râvnesc

Mi-e dor de-acele vremi de aur
Eram săraci, nu ne plângeam
Cinstiți, smeriți, eram tezaur
Eram familie, ne iubeam

Mi-e dor de marea revedere
Ce-aș vrea să vină în curând
După frumoasa înviere
Când vor ieși toți din mormânt

Și-o să plecăm într-o clipită
În țara cea de sus, promisă
Nădejdea Sfântă fericită
De ani și ani în ceruri scrisă
Amin bandisebastiantapas@gmail. com