Gânduri de pace


Exodul 23/25
Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău.

Un vânt coboară dinspre albe veșnicii,
Trezește dealuri, amorțitele câmpii,
Pe munți, dansează pe frunți înzăpezite:
-Strigați către Domnul, inimi împietrite!

Coboară și ceață deasă pe câmpie,
O perdea albă e stăpână pe glie,
Tace câmpia, dar vântul nu a tăcut:
-Doamne, Te îndură, dă un nou început!

La miezul nopții, doar un bătrân e pe drum,
Își poartă desagii, dispare ca un fum,
Rămân haine pătate, lacrimi amare,
Și foarte puține flori albe și rare.

Vântul se rotește iarăși pe câmpie,
A compus chiar el o nouă melodie:
-"Iartă-ne, albește Tu lâna de pe oi,
Doamne, nu intra la judecată cu noi!"

Ceața deasă, albă, nu-i fum de pe altar,
Nu se ridică spre al cerului hotar,
Viscolul strigă a sa nemulțumire:
-Nu tăcea, Mireaso, strigă către Mire!

Nu se văd stele, doar o plapumă de nori,
Începe în curând o ninsoare cu flori,
Un băiat micuț pășește prin zăpadă,
Fața lui alungă și teamă, și ceață.

El poartă o ramură albă, cerească,
Bobocii de pe ram încep să-nflorească,
Tatăl ceresc i-a dat o sfântă scrisoare,
Scrisoare de nădejde și îndurare:

"-Stiu gândurile ce le am față de voi,
Sunt gânduri de pace, nu-s gânduri de război,
Vreau să vă duc pe Calea unde e viață,
Unde strălucește veșnic a Mea Față!

Aprindeți candele și priviți către cer,
Strigă către Domnul, mai tare, Israel!
Fum să se înalțe, dar din inima ta,
Tu să strigi, nu vântul,"Aleluia!"

Atunci, vei avea pâine, și grâu auriu,
Curat ca și cristalul va fi al tău râu,
Va veni Duhul Meu, Cel Sfânt din veșnicii,
Să măture boala de pe deal și câmpii!

Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit,
Mugurii de pe ramuri iar au înflorit,
Eu Mă voi îngriji de ale Mele oi,
Eu nu-s în depărtare, sunt mereu cu voi!"

Vântul urcă iarăși spre veșnice câmpii,
Dinspre portalul ceresc, strigă spre cei vii:
-"Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit,
Să aveți un An Nou însorit, fericit!"