Amici creștini, să dovedim
Că hrana noastră e Scriptura
Și că pe Stâncă noi clădim,
Că pe Isus nu-L părăsim
(El poate repara spărtura)
Întregii lumi să arătăm
C-al nostru Tată ne păzește
Și că spre Slavă noi urcăm,
Iar ținta n-o abandonăm,
C-a Lui prezență nu se-oprește.
Să aplicăm ce-avem de spus
Să vadă mulți că e putere
În traiul Tatălui supus
Și-n dorul fără de apus
Și-n ruga fără-ntârziere.
Amici creștini nu vă lăsați
Atrași în zgura pământească
Ci crezul să-l manifestați
Când mergeți undeva... sau stați
Sau când cei răi vor să v-oprească.
Să nu ascundem ce-am primit
Ci să ieșim cu îndrăzneală
Din stări care ne-au adormit
Când spre Liman nu am privit
Și n-a fost zel, ci-a fost răceală.
Să dovedim, amici creștini
Că nu ne ducem spre pierzare
Ci spre eternele lumini,
C-aici suntem doar pelerini
Și-avem din Cer semnalizare.
Când răspândim Cuvântul sfânt
Îndeplinim o datorie
C-acei ce-s încă pe pământ
Să intre-n sacrul Legământ
Cu cea mai mare bucurie.
Cu-avânt ‘nălțând al luptei steag
Vom birui comoditatea
Vom da de știre-n lung și-n larg
Că Paradisul ne e drag,
Că ne-a cuprins eternitatea.
George Cornici/ 28 Dec. 2020