Ce har măreț!

Zboară lin fulgi de zăpadă, totul pare o poveste,
Cel Viu, Etern, la noi coboară, umil, smerit, jos într-o iesle,

Aducând cu El - iertarea, mântuirea, armonia,
Răspândind în jur salvarea, pacea sfântă, bucuria,

El - Preasfântul, Împăratul Își luă un chip de om,
Ca și ‘bordeiul’ și ´palatul’ în El să fie ´verde pom’!

Ce har măreț, ce bucurie: un Dumnezeu - Cel Mare, Sfânt,
Lumina Vieții din vecie, coboară-n drag spre ce-i ´pământ’!

Slăvit să fie-n adorare de orice, orice ființă-n dor,
Să răsune până-n zare: «S-a născut, Mântuitor! »