Ce bine-i, Doamne, când e bine!
Chiar zilele de-mi par puține,
Trăiesc din plin, căci mă susține
Doar harul Tău găsit și-n mine!

Ce bine-i, Doamne, când văd cerul,
Știind c-ai risipit misterul,
Căci într-o zi, eu, pasagerul,
Îmi voi primi pe veci transferul!

Ce bine-i, Doamne, și la masă!
Cu Tine hrana-i mai gustoasă,
Și chiar de-i valea-ntunecoasă,
Tu îmi faci calea luminoasă.

Ce bine-i, Doamne, când prezența
Iubirii Tale-mi dă esența
Trăirii sfinte, dependența
De Cel ce face diferența.

Ce bine-i, Doamne, când credința
Învinge-n luptă suferința,
Când nu lipsește nici voința,
Nici cântul, nici recunoștința!

Ce bine-i, Doamne, și-n furtună,
Când mâna Ta ne ia de mână,
Când suntem zilnic împreună,
Și viața Tu ne-o faci mai bună!

Ce bine-i, Doamne, când e bine!
Dar când lipsesc trăiri creștine
Și faptele nu-mi sunt divine,
Ce rău e, Doamne, fără Tine!