Binecuvântare

"Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!"
Ieremia 17

În noaptea dintre ani, mâini întind spre Tine,
Tu dai ziua de azi, Tu poți da și "Mâine",
Eu mă încred în Domnul, azi, și mereu,
Dă-mi binecuvântare, al meu Dumnezeu!

Portalul din cer nu-l văd ochii umani,
Dar se va vedea azi, la cumpăna de ani,
Aud un cântec, dinspre cerescul hotar:
"-Iar a înflorit Floarea cea albă de har!"


Și se scutură în noapte Floarea de har,
În Edenul ceresc, al treilea hotar,
Iar Duhul Sfânt le trimite pe câmpie,
Cu parfum de pace și de bucurie.


Vântul de Nord aduce cântecul cel nou,
Munții înalți îl poartă ca pe un ecou:
"Dacă te încrezi în Domnul azi, și mereu,
Îți dă binecuvântare al tău Dumnezeu!


Binecuvântat să fie în veci omul,
A cărui nădejde este mereu Domnul!
El este ca un pom sădit lângă ape,
Ce întinde rădăcini să le adape.


Tu vei fi binecuvântat în cetate,
Binecuvântat pe uscat, și pe ape,
Tot ce vei începe vei sfârși cu bine,
Sfântul lui Israel va fi cu tine!


Vei rămâne verde, cu veșnic frunziș,
Chiar în secetă, când e nisip, prundiș,
Tu ai primit al binecuvântării nod,
Ai pecetea cerului, vei aduce rod!"


În noaptea dintre ani, mâini întind spre Tine,
Căci pe florile de har mai scrie "Mâine",
Eu mă încred în Domnul, azi, și mereu,
Să mai strălucească Fața lui Dumnezeu!