Roadele Ploii Târzii

După lunga aşteptare, începând din primăvară
Când sămânţa semănată a fost pusă să răsară,
În pământul cald şi umed şi sub ploaia timpurie
A răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie
Pentru o recoltă bună ca-n vremi de odinioară.

După cazna muncii grele, a pământului lucrat,
Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat
De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni,
A căzut ploaia târzie, spicu-al coace şi-a-mplini
Pregătind marea lucrare, grâul spre-a fi secerat.

Iată, acum în sfârşit, c-a sosit şi timpul toamnei
Aşteptat cu bucurie pentru strângerea recoltei,
Şi mulţimile de roade, au fost puse în hambare
După ce au fost înscrise în fişe pentru păstrare
Spre-a se ţine evidenta privind rezultatul holdei.

La fel sufletele-s roade ce cu greu s-au adunat
După ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat,
Ce crescând ca firul verde a ajuns deplin în spic,
Şi-a-nceput la recoltare, să nu se piardă nimic
Strâns fiind în snopi şi clăi, gata de-a fi treierat.

După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturare
Vor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare,
Numărate bob cu bob numărul spre-a fi-ntregit
Dintre-acei, care sigiliu, pe frunte ei l-au primit
Şi-au trecut învingători, de a nopţii strâmtorare.

Şi vor fi de-aci încolo, pentru întreaga veşnicie
Toţi tineri nemuritori, spunând scumpa bucurie,
Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui ce ne-a iubit
Dând pe unicul Său Fiu, Golgotei de S-a jertfit,
Pentr-a noastră mântuire, ... lumile toate să ştie.

Calvarul va spune veşnic, lumilor din Univers
Că păcatul monstruos, prin jertfire a fost şters,
Şi puterea-i niciodată-n veci nu va mai apărea,
Căci a fost eradicat, şi-urmele-i, vor dispărea
Şi nu va mai fi tulburată veşnicia-n al ei mers.

Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâne
Semnele piroanelor, care veşnic ne vor spune,
C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor,
Din dragoste pentru om, singur rămas muritor
La Golgota el fiind, din foc scos ca un tăciune.

L-a adus răscumpărat, prin jertfirea vieţii Sale
Iar în lumile preasfinte, dintre spaţiile astrale,
Care-n veacuri au privit, cu vădită consternare
Spre giganta bătălie, ce s-a dat pentru salvare,
Arătând c-a fost aleasă, spre Calvar unica cale.

Obiectul de dispută, a fost Legea prin Cuvânt
Şi la crucea din Golgota, Lucifer a fost înfrânt,
De Iubirea jertfitoare, ce venea din Dumnezeu
Luminând înveşmântată, în culori de curcubeu,
Ajungând la punctul maxim în măreţu-I apogeu.

Flavius Laurian Duverna
22 februarie 2007