Cu mantia un puf de diamante
Și florile steluțe căzătoare,
Ești mândru trandafir dar nu știi oare
Sclipirea ta e la un pas de moarte.
Degeaba gărzi de spini în apărare,
Sau ai crezut cumva că spinul poate
Să îți păzească floarea zi și noapte,
Poate lupta cu razele de soare?
Rază rănită văzut-ai vreodată?
Sclipirea de gheață e mâine un tău,
Sub scoarță porți roza înmiresmată,
Ai grijă de floarea adâncului tău!
Acolo-i splendoarea ce ți-a fost dată,
Într-un filigram lăsat de Dumnezeu.