Când vrei să calci pe urma Acelui ce te cheamă
Și zilnic, renunțarea la "sine", te conduce,
Nu-i simplă-înaintarea, dar tu, să nu ai teamă,
Continuă, îndrăznește și stai, rămâi sub cruce!

Când vuietul de ape și vânturi din furtună
Se năpustesc în tine nebune și năuce,
Când gheața-ngrijorării în sloiuri se adună,
Curmându-ți bucuria, rămâi, rămâi sub cruce!

Oferte vor să-ți schimbe macazul îndurării,
Lovind în firea veche cu voci ce pot seduce,
Frumos cosmetizate, și-n tonul nepăsării,
Îți cântă idolatru, dar tu rămâi sub cruce!

Ispita neiertării, cu brațe de ofensă,
Se pune-n sfat cu ura și vor să te educe,
Pictându-ți o minciună, mai mică sau imensă,
Dar tu refuză gândul, iubind, rămâi sub cruce!

Când lipsa sau durerea, sau lacrima ascunsă,
Când râsul dezertează și nu mai reproduce,
Când toate se transformă în ceață nepătrunsă,
Așteptă, ai răbdare, crezând, rămâi sub cruce!

Isus și-a dus cu patos o cruce pân' la moarte,
Nevrednic să o ducă, dar vrând s-o poată duce.
Să nu uiți niciodată, nu trebuia s-o poarte,
Dar te-a iubit atât că, decis, a stat pe cruce!

Când timpul tău ajunge la capătul trăirii
Și zilele din vale încep să se caduce,
Când ești chemat acasă cu glasul nemuririi,
Să fii găsit în pace, acolo, chiar sub cruce!