Când nu te-am mai simțit o Tată eram atât de copleșit de gândurile mele ce mă făceau atât de trist.
Când nu ți-am mai simțit fiorul am simțit că mă usuc, și sufletul meu se chinuia și suferea atât de mult.
Am venit atunci o Doamne cu căința și umilința să îți cer din nou iertare, căci te-am întristat din nou și doream din nou împăcare și putere ca să zbor!
Iar tu o Doamne m-ai iertat de păcat m-ai curățat și sufletul mi-ai înviorat!