A fost o vreme când am rătăcit
Pe drumurile pribegiei,
Dar Tu, Isuse, m-ai găsit
Și m-ai condus pe drumul veșniciei!

M-ai apucat de mâna dreaptă
Și mi-ai vorbit duios și blând,
M-ai ridicat din pulbere și tină,
Samaritean milos și sfânt!

Tu mi-ai găsit pe drum înspre Damasc,
Când rătăceam fără de Tine,, , Cine ești, Tu, Doamne?", mereu te întrebam,, , Eu sunt Isus... nu vrei să te întorci la Mine?

Nu vrei să lași trecutul tău
Viața ta cea păcătoasă,
Nu vrei să fii copilul Meu,
Iar Eu, al tău Dumnezeu?

Eu sunt Isus pe care-L prigonești
În fiecare zi, prin fapta ta,
O, dacă azi a-i vrea să te căiești
Și să-mplinești ce spune Biblia!"

Atunci, când auzit-am vocea-Ți blândă
N-am mai putut să stau nepăsător,
Ci am spus: , , Doamne, ia-mă Tu de mână
Și fii pe veci al meu Mântuitor!

Condu-mă Tu pe calea veșniciei
Și cercetează-mi inima, cât mai curând.
Dă-mi iarăși a mântuirii bucurie
Și nu-L lua pe Duhul Tău cel Sfânt!"

Viața mea mereu e mai frumoasă
De când pe Domnul Îl urmez smerit,
Chiar de e zi-nsorită sau noroasă
Cu El, eu sunt cel mai fericit!
Cu Domnul, Calea-i mai ușoară,
Necazul parcă nici n-a fost,
Orice ispită parcă zboară,
Când Dumnezeu ți-e adăpost!

Tu m-ai găsit, Isus, în vale
Cu milă m-ai luat de jos
Și m-ai condus pe a Ta Cale,
O, Doamne, îți mulțumesc frumos!