Spre Sodoma

Plecase-ră incet de sub stejari
Să cerceteze atâtea grave plângeri
Trei călători veniți de sus din cer
Chiar Domnul sfânt cu ai săi îngeri

Voi nimici, vorbi atuncea Domnul
Iar Avraam cu milă se gândea la Lot
Căci acolo jos, in vale, in Sodoma
În cetatea păgână trăia al său nepot.

O Doamne, in dreptatea-Ți mare
Tu vrei ca azi pe ei să te răzbuni
Dar poate Doamne în cetatea aceia
Vor fi trăind și câțiva oameni buni

Tot coborând din treaptă-n treaptă
Avraam, cu numărul la zece a juns,
Eu pentru zece voi ierta cetatea
Se-aude atunci al Domnului răspuns...

Se însera afară, pe poartă în Sodoma
Pășeau încet doi oameni, doi străini
Doi soli din cer trimisi ca sa distrugă
Cetatea rea cu multele-i nelegiuiri.

O domnii mei, intrați vă rog la mine
Ziua a trecut, curand se va-nnopta,
Le spuse Lot care stătea la poartă
Ducând-ui pe străini la el in casa sa

Dar oamenii cetății plini de pofta
Cea diavolească din ființa lor
Vor pe străini să-i necinsteasca
Cerând lui Lot să-i scoată-n fața lor

Dar îngeru-i lovește cu orbire
Și-i spune adevarul atunci lui Lot
Va trebui să părăsiți cetatea
Căci vom distruge, tot ce-i aici, tot

Mergeți spre munți a zis atunci un înger
Când zorii abia mijeau spre răsărit
Nu vă uitati 'napoi, tot mai departe
Fugiți de locu-acesta osândit

Dar timpul e prea scurt, distanța-i mare
Iar ei cu gândul la tot ce-au lăsat
Soția lui Lot se uită atunci in spate
Se transformă-n stâlp de sare imediat.

Dar iată Domnul de ei se îndură
Țoar cetatea este atât de aproape
Si acolo se adăpostesc cu toții
Din grea urgie viețile să-și scape...

În vremi îndepărtate însuși Domnul
A pedepsit cu foc atunci Sodoma,
Oare cu lumea noastră păcătoasă
Nu se va întâmpla cândva aidoma?

Veniți cu toți, nu stați in nepăsare
Cât pe pământ mai este încă har,
Să cerem de la Domnul îndurare
Și să ne adăpostim în veșnicul Țoar.

Dinu Ciolte
06.01. 2021