De-acum mă-ndrept spre-o eternă dimineață,
Spre-un loc în care mă întâlnesc cu Tine.
Mă vei trezi deplin să vin iarăși la viață,
Chemând pe-un nume nou tot ce-a zăcut în mine.

Voi auzi o întrebare ce-aici nu mi-a fost pusă,
Și-al ei răspuns va măsura cât și ce-am trăit
Și toată moștenirea-mi va sta în ea ascunsă:
Sunt vie și bogată atât cât am iubit!

Cuprinsă doar de raze, abia atunci eu voi vedea,
Că nu-i nici soarele, nici luna
Și nici o strălucire nu-i înafara mea.
În mine stă pe tron Hristos, și-aprinsă-i inima. .