Faptele și vorbele
Îți testează normele,
Îți decid simptomele
Și-ți marchează urmele.
Faptele devin clișeu
Smuls din însăși gândul tău,
Îmbrăcate-n strai de Eu
Sau cu iz de Dumnezeu.
Vorbele decid, susțin,
Pot da zâmbet, pot da chin,
Strop de viață sau venin,
Leac de suflet, leac divin.
Căci făcând, ești cântărit,
Ești respins sau ești primit,
Amintit sau definit
Rău sau bun, urât, iubit.
Vorbele sunt caracter,
Vin de jos sau vin din cer,
Dau căldură sau dau ger,
Sunt păstrate, sunt reper.
Faptele coboară Rai
Unde umbli, unde stai,
Sau împrăștie doar "vai"
Când nu dai sau dai ce ai.
Vorbele aduc amar
Dau și dulce și nectar,
Sunt blestem sau poate dar,
Pot fi lege, pot fi har.
Faptele schimbă națiuni,
Sunt război sau sunt minuni,
Nu doar vorbe, ci acțiuni,
Ce-n final pot fi cununi.
Vorbele ucid, rănesc,
Te ridică sau trântesc,
Dau belșug sau zdrențuiesc,
Te înalță, te zdrobesc.
Toate acestea, omule,
Au putere-n însele,
Îți decid relațiile
Însă chiar și... Mâinele!
Chibzuiește-ți clipele,
Nopțile și zilele,
Și să-mbraci cu BINELE
Faptele și vorbele.
(1 Timotei 5.25) Tot așa și faptele bune sunt cunoscute; și cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse. (Coloseni 4.6) Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.