Se aud în depărtări colinde, cu glasuri calde de copii,
Ce proslăvesc cu bucurie, că S-a născut Cel din vecii.
Că s-a-ntrupat în chip Iubirea, de copilaș gingaș, plăpând,
Că nu-i mai mare bucurie, în cer și pe întreg pământ.

E-o bucurie negrăită, în grajdul umed de pe deal,
Căldura dragoste-i împlinită, se oglindește-n suflet iar.
Căci nimeni n-ar putea să fure, din inimi izul sărbătorii,
Aceasta e dovada vie, în magi, în îngeri și păstorii.

Ei au trăit ca nimeni alții, misterul grajdului din deal,
Când au pășit ei pragul porții, emoții le-au cuprins în val.
Vedeau un Rege al Iubirii, umil în ieslea cea de jos,
Și-au știut fără-ndoială, că El este ISUS CRISTOS.

Dar noi de-atâția ani de-a rândul, vestim că S-a născut Isus,
Și totuși în ale noastre inimi, domnește haosul ascuns.
Nu Îl lăsăm în orice clipă, a vieții noastre pământești,
Ca să domnească El ca Rege, și n-auzim corul ceresc.

Hai, să lăsăm astăzi deoparte, poveri și grijuri ce purtăm,
Și să ne bucurăm din suflet, de nașterea din Betleem.
Să-I facem loc să găzduiască, în inimile noastre reci,
Iar bucuria negrăită, rămâne-va cu noi în veci!












07.01. 2021