Minune, ce splendoare...

Minune, ce splendoare, s-a întrupat Iubirea -
Preasfântul Veșnic Soare, aduce Nemurirea!

Cu milă Cer coboară, în staul, într-o iesle,
Ca Jertfă, ca sa moară, dar peste veacuri Veste,

A învierii în Viață, patrunde omenirea,
Conduce si învață, inundă-n nemurirea,

Iubirii de Sfânt Tată, de Fiu Ceresc jertfit,
Ca apoi, o gloată, făr’ număr la privit -

Etern să moștenească, un Paradis în glorii,
Veniți dar, stralucească în vii sclipiri, Splendorii:

Odă de închinare, imn al proslăvirii,
Ca raza sfântă-n Soare, Prințului Iubirii -

Slavă și mărire, veșnic proslăvire!
Minune! - Să coboare, spre noi, ce-I Nemurire?

Onoare, privilegiu, ce Dar nemeritat -
Ceresc, Divin Sfânt Fiu, spre Viață s-a întrupat!