Pentru ce gemi şi-n van te frămânţi?
Suflete scump, din nou o să-I cânți,
Nu vezi tu cum El, blând, aşteaptă
Să-L cauţi, spre El doru-ndreaptă!
Pentru ce, zdrobită, inimă plângi?
Pierdutele cioburi să-ţi strângi!
Alungă-ţi oftatul amar şi sihastru,
Căci El le preface în vas de-alabastru.
Pentru ce cauţi mângâiere şi-alin
La porţi ferecate în pragul străin?
Braţele Lui înspre tine-s întinse,
El ştie durerea iubirii respinse!
Pentru ce cheltui pe ce nu hrănește?
Nesăbuinţa ta Îl mâhneşte!
Pentru ce bei din izvor otrăvit?
Dă-I Lui povara ce te-a gârbovit!
Pentru ce gemi şi-n van te frămânţi?
Suflete scump, din nou o să-I cânți!
Nu vezi tu cum El, blând, aşteaptă
Să-L cauţi, spre El doru-ndreaptă!
Olivia Pocol (Bâlc) – Nov 14,2018
“Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (Psalmul 42:5)