Pozam în victime adesea
Vorbim ușor de pocăință
Uitînd de fapt că răutatea
Nu face casă cu credința
Suntem cu ochii doar pe alții
Și îi privim mereu de sus
Uitînd de fapt că ei sunt frații
Ce-L predică tot pe Isus
Mîndria, ura, vanitatea
Ne-ndepărtează, ne-nvrăjbește
Și ne destramă unitatea
Căci dragostea, ne părăsește
Invidia-i la cote-nalte
Fățărnicia e în toi
Jigniri insulte și revolte
Cam astea sunt acum la noi
De-l calci cumva pe batătură
Pe unul dintre acești eroi
Uită de Domnul, de scriptură
Și te împroașcă cu noroi
Iar daca cumva i se pare
Că în orgoliu l-ai rănit
Ca un șacal, pe tine sare
Și ca un lup nestăpînit
Unde e Doamne umilința
Și simplitatea din trecut
Unde ne este conștiința
Și jertfa de-un miros plăcut
Poate prigoana ce-o sa vină
Ne va-nvăța să ne smerim
Să lepădăm firea haină
Și sincer să ne pocăim
Sa nu ne mai vedem vedete
Să nu ne cocoțăm prea sus
Ci să ne curățim de pete
Așa cum ne-a-nvățat Isus
Amin