Cu sufletul aprins de-un dor fierbinte
Cu fața înlăcrimată, de lacrimi brăzdată
Purtând pe cap înfiptă coroană de spine
Ai luat asupra Ta ocara mea toată.
Și-n dragostea-Ți ce n-are căpătâi
In apogeul ei la cruce demonstrat
Ales-ai drum de chin al Golgotei
Purtând durerea-n chip de om întrupat.
Lăsând cete de îngeri în cântare,
Dezbrăcat de slava de Fiu glorios,
Purtând povara păcatelor amare,
Te-ai coborât la omul păcătos.
" Vin Tată, să fac voia Ta!
Iubesc omul- lucrarea-Mi mâini făcute"
Și l-ai iubit cu toată ființa Ta.
Calvarul strigă și azi darul iubirii jertfite.
Și-ai mers până la capăt, din dragoste purtat
Hulit ai fost de toți, batjocorit, scuipat
Dar ai privit spre anii urmând în viitor
Și m-ai văzut pe mine, un biet om muritor.
Eram sortit la moarte; osândei condamnat
Pierdut pentru vecie, fără de vreo scăpare.
In dragostea-Ți măreață, Te-ai dat crucificat
Și-ai scris cu -al Tău sfânt sânge: SALVARE!
M-ai readus la viață, spălat de-a mele vine
Și mi-ai ales să fiu al Tău pe totdeauna;
Săpat în palmele ce-au fost zdrobite pentru mine,
Să port etern, ca fiu răscumpărat, cununa!
De-aceea sunt dator cât veacul v-a mai ține
Cu-o viață de lumină, cu-un trai ceresc și sfânt
Și chiar prin tot ce-oi face, sau ce putea-voi spune,
Nimic nu poate acoperi iubirea, ce-ai dat ca dar preasfânt.
Mai mult ca datorie, dintr-o iubire sfântă
Vreau să îți mulțumesc pentru răscumpărarea mea,
Și să trăiesc prin haru-Ți, statornic in credință,
Când vei veni pe nori, să pot a Te-ntâmpina!
Și-apoi, in cerurile sfinte, să Te înalț cântând
Cu cetele de serafimi, cu frații mei iubiți,
O veșnicie-ntreagă, iubindu-Te și mulțumind
Căci suntem rodul jertfei Tale, la cruce plămădiți.
Amin
Dumnezeu așteaptă mulțumire, glorificare, adorare pentru tot ce a făcut pentru noi; să I le dăruim, căci El chiar le merită!