M-am pus pe scaun de judecator
Adesea-n locul Domnului
Eu un evlavios persecutor
Căutînd la fața omului

Mi se părea că sunt perfect
Si cum gîndesc doar eu, contează
Că ceea ce făceam era corect
Si doar părerea mea primează... . .

Credeam ca sunt îndreptățit
Să-mpart aici dreptatea
Deșii eu trebuia să fiu învinuit
Și-mi meritam chiar moartea
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~.

Privea din cer spre al meu eu
Un ochi curat și vrednic
Un sfînt si mare Dumnezeu
Măreț, drept și puternic

Privea spre mine un nebun
Ce se credea sol al luminii
Umflat în pene de păun
Însă de fapt, de rîsul lumii

Prive din ceruri și zîmbea
Milos și blînd Stăpînul
Căci El pe toate le știa
Fiindcă judecător e numai Unul

Adică El ce cu iubire
Ține balanța mereu dreaptă
Și-mparte fără părtinire
Și cîntărește orice faptă

El vede totul în ascuns
Si scoate la lumină
Și dă oricînd și-oricui răspuns
Cu-nțelepciunea Lui divina

Dă-ți jos acuma dragul meu
Falsa-ți manta de magistrat
Căci Cel ce judecă-i doar Dumnezeu
Ce vede chiar si bîrna, din ochiu-ți vinovat.