În faţa Rugului...


În faţa rugului veşnic aprins
Mă-nchin Isuse, în credinţă
În semn de sfântă umilinţă,
Căci în lumină m-ai cuprins,
Să pot merge, spre biruinţă!

Şi încălţămintea din picioare
O scot în semn de reverenţă
Spre-a-Ţi arăta complezenţă,
Ca-n flacăra-i cea arzătoare
Să nu piară-a mea prezenţă.

Să pot sta, şi să-mi vorbeşti
Din acea ardere nemistuită
Prin flacăra-Ţi cea strălucită,
Din vecii, să-mi spui că eşti
Puterea-n veci Nemărginită!

Şi ochii Tu, să mi-i deschizi,
Ca-n maiestuoasa-Ţi lumină
Să pot vedea, Slava Divină,
Pe care nu vrei s-o ascunzi
Ci-n măreţie-o vrei deplină!

Să văd şi să aud când trece
În susurul cel blând, subţire,
În veşmânt sacru de iubire
Ascuns fiind, în stânca rece
Când muntele e-n strălucire.

În trecere, să mă-ntărească,
La adăpost pus ca să rezist,
Spre slava-Ţi sfântă să exist
Puterile să nu-mi zlăbească
Şi nici sufletu-mi, să fie trist!

Flavius Laurian Duverna
22 anuarie 2005. Stia - Italy