Un trist apus e adesea viața
Când cei mai dragi te parăsesc
Când negura-ți umbrește fața
Și lacrimile te-nsoțesc.

Când doborât de suferință
Aștepți să vină cineva
Și-ți arde-n piept amar dorința
Macar un semn micuț să-ți dea.

Te-ntrebi ce ai mai putea a face
Ce bine încă n-ai făcut,
Cum să aduci în lume pace,
Cum să mai pui răului scut.

De ce când poate fi armonie
Atita ură mprastiem
Cind poate fi doar bucurie
De ce n picioare ne calcam

Cind e belsug de piine n casa
Cind ai cam tot ce ti ai dori
Cind poti sta n liniste la masa
De ce nu poti a multumi

Ne complicam ades viata
Nemultumiti de ce avem
Schimonosindu ne chiar fata
In loc de toate sa ne bucuram

O, Doamne da ne ntelepciune
Sa pretuim tot ce ne dai
Ca nu cumva intr un taciune
Sa ne prefaci coltul de rai.