De ce argintul cântărește mult în ochii tăi
Și crezi ca lucrurile lumii au valoare?
Când din nimic nu vei putea afla temei
Căci totul trece ca o umbră-nșelătoare!

Nimic din tot ce e pe-acest pământ
Nu poate sătura ființa tot mai goală
Căci sufletul dorește un "mult" ce e adânc
Și care n-are aicea nici o desfătare.

Totul e o deșertăciune bine-mpodobită
Momeală pentru firea pământească
Dar orișicât de împlinită-i starea ta
Nu poate ademeni ființa sufletească.

Există totuși o speranță pentru cel ce crede
Și o chemare pentru cei ce-s însetați
Un loc unde primești chiar fără plată
Belșug de hrană și alese bunătăți.

Te cheamă și pe tine astăzi Domnul
La masa care stă întinsă din iubire.
Ea satură deplin tot trupul
Și dă în suflet viață, mântuire.

Lasă păcatul care înfășoară așa de lesne
Lasă gândirile ce duc numai spre rău
El, Domnul iartă și din nou primește
Nu obosește a iubi, că-i Dumnezeu!

Și-n El totul e sfânt și fără de schimbare!
Gândirea nu poate cuprinde cine-i El.
Cum cerul cu pământul sunt in depărtare
Așa e calea mea și-a ta, față de El.

Cum neaua care cade și picurul de ploaie
Aduce rod și hrană pentru pământu-ntreg
Așa Cuvântul Lui și planul Lui preasfânt
Se împlinește-n totul, prin rodul ce culeg.

Noi suntem rodu-acesta, și toți cei  ce-mplinesc
Chemarea Lui la pace și la jertfire sfântă
Plătiți am fost cu sânge curat, dumnezeisc
Și-om sta cu El la masă, la masa cea de nuntă.


Amin