E MARE HAR NEMĂRGINIT

"Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie." Evrei 4:16

E mare har să putem privii la Tine
Atunci când crucea ne este grea
E mare har să ne ridicăm încă odată
Și să proclamăm dreptatea Ta.

E mare har să îmbrățișezi cu drag,
Pe cel ce de multe ori iar ți-a greșit,
E mare har să iubești ca Isus
Și să patimesti ce El a pătimit.

E mare har să te bucuri de pământul
Care acum zace sub păcat
E mare har să mulțumești cu gândul
Privind la tot ce Domnul a creat.

E mare har să poți slujii în pace
Domnului ce te-a chemat
E mare har să poți vorbii și face
Ceea ce El însuși a și proclamat.

E mare har să mijlocesti cu râvnă
Pentru un popor, pt un suflet adormit
E mare har să vezi mâna divină
Cum din mormânt el vine iar trezit.

E mare har să rabzi în focul încercării
Când inima ți se oprește în loc
E mare har să te bucuri în mijlocul durerii
E har nemărginit, nu e noroc.

E mare har să te ridici când ești căzut
Și parcă tot mai greu îți e să înaintezi,
E mare har să iei credința ca un scut
Să lupți, să rabzi, să iubești și să mai crezi.

E mare har să mulțumești când pâinea nu-ți ajunge
Și să te bucuri cu cei ce în ispite au biruit
E mare har să încurajezi când sufletul îți plânge
Și să spui că de păcat ești lecuit.

E mare har să crezi că Domnul ce promite împlinește
Să îl urmezi pe El chiar și prin desert când treci
E mare har să găsești apă în locuri secetoase
Și de Isus să fii iubit în veci.

E mare har să ridici un om căzut în patima beției
Sa îl ajuți cu Duhul lui Hristos cel blând
E mare har să il vezi îmbrăcat în haina preoției
Și la altar, slujind pe împărat, cântând.

E mare har să râzi când inima iti plânge
Și să zâmbești celui întristat
E mare har să speri că în rai tu vei ajunge
După ce calvarul întristarii ai atraversat.

În slăbiciune, nu intervine omul că e slab
Și în durere, nu e doctorul sprijinitor
În cuptor, nu vine pompierul ca să stingă
Al vieții trist, apăsător fior,

În lacrimi, dezamăgire sau pierzare
În clipe grele, de cumpene și temere
Urmează a Domnului cărare
Și cere har din cer, adevărata avere.

Doar harul te ridică, doar el se înmulțește
În slăbiciuni și grele încercări
Doar prin el, omul propășeste
Și poate urma, cereștile cărări,

Doar prin ale Duhului suspine putem a ne ruga în taină,
Doar prin a harului putere, rămânem astăzi neclintiți,
Căci chiar dacă îmbrăcăm a  deznădejdii haină,
Noi știm că cu Hristos, suntem mai mult decât biruitori, nu biruiți.

Amin