CUVINTELE NOASTRE

"Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia." Coloseni 4:6

Vorba dulce, mult aduce, spuse într-o zi, un proverb
Din cuvinte și din fapte, poți hrănii un sat întreg.
Cuvintele din Scriptura, medicament sunt pentru trup,
Dar o limbă veninoasă, te poate băga chiar și-n pământ.

Cuvintele prietenoase, sunt ca un fagure de miere,
Le aduni cu grijă în minte ca s-aducă mângâiere,
Dulci sunt ele pentru suflet, sănătoase pentru oase,
Cuvintele spuse din dragoste, sunt printre cele mai frumoase.

Limba noastră, omenească, o pădure mare aprinde,
Oricât am trăi de bine și oricât noi ne-am ascunde,
Gura ne va da pe față, tot vorbind doar de ce-i rău,
Căci în inimă nu strângem, teama doar de Dumnezeu.

Spuse Domnul către cei ce-l ascultau:
Luați aminte, feriți-vă de tot ce-i rău,
Căci din propriile cuvinte, fi-vei îndreptățit
Sau judecat vei fii îndată dacă pe aproapele ai mințit.

Judecata, bârfa și cârteala,
Batjocora, văitatul și minciuna,
Inșelăciunea, mânia, neascultarea,
Toate fi-vor auzite de Cel de Sus
Dacă nu treci la mărturie și la pocăință,
La judecată nimic nu vei mai avea de spus.

Puține să ne fie cuvintele și drese cu sare,
Cu har, cu blândețe, ca să capătăm îndurare,
Căci înțeleptul în vremuri ca și acestea, tace,
Căci e timpul cel mai sumbru, greu și rece.

Cuvântul cel bun ridică și zidește o nouă viață,
Croiește o cărare, dă curaj omului să privească-n în față
Repară spărturi, vindecă răni, ridică altare,
Sufletul fără o vorbă bună, moare.

Și dacă în viață, nu găsești o încurajare,
Nicio vorbă de mângâiere, doar de întristare,
Atunci mai bine rămâi plecat, cu capu-n jos și gura-n închisă,
Și primi-vei ajutor de la Cel ce chiar și în tăcere, te ascultă.

Amin