MAI MULT DIN TINE, O DOAMNE

Îmi ridic mâinile și glasul,
Către Tine, Domnul meu îmi îndrept pasul,
Îmi înrădăcinez privirea și inima mea,
Către a cerului slavă, de-a pururea.

Vreau mai mult din Tine, o Doamne,
Din splendoare și din puritate,
Te doresc mai mult, o Doamne,
Mai mult din rai, mai mult din a aurului cetate.

Nimeni nu poate umple
Golul meu și dorința mea,
Doar Tu, prin Duhul Tău,
Îmi dai și liniștea, și pacea.

O, cât aș vrea să adorm la pieptul tău,
Să îți simt a inimii bătăi,
O, cât aș vrea, să îmi proptesc și fruntea mea, de capul Tău,
Și să mă ridici, din ale vieții văi.

Absorb fiecare clipă, din rămășița timpului ce trece,
Ador fiecare undă, a minunatei Tale prezențe,
O, cât aș vrea să mă cufund, în ale apelor vâltori,
Din Duhul Tău, la tronul Tău, de mii și mii de ori.

Doar Tu ești motivul vieții mele,
Al traiului pe acest pământ,
Doar Tu mă scoți din zile grele,
Și din necazuri, ploi sau vânt.

Doar Tu ridici a mea privire,
Îmi dai speranță, mângâiere,
Doar Tu îmi ești aproape în orice clipă,
Ținându-mă sub a căldurii Tale aripă,
Așteptând ajutorul Tău, în a Ta tăcere.

Toate de-ar trece, și toate de-ar piere,
Tu rămâi a vieții avere,
Totu-i nimic fără de Tine,
Totul e stins, numai ruine.

Totul se duce, și toate vin iar,
Veselia mea? din nou la altar.
Cu Tine, o Doamne, pe genunchi și pe brânci,
Voi trece prin toate, pustiu sau vai adânci,
Voi căuta siguranța zilei de mâine, pe ale aripilor stânci,

Căci nu e stâncă mai măreață,
Nu e gând mai potrivit,
Decât să nu uit a ta povață,
Și să cred că m-ai iubit.

Amin