În pâinea care mi-o trimiți pe ape,
În încă-un pas, încă o răsuflare
Te văd Isuse că îmi ești aproape,
În casa mea-ai rămas în înserare.

Cu un ștergar Te-ncingi ca altădată,
Să-mi speli piciorul de praful de pe căi
Căci Tu dorești să fiu de tot curată
La cina-n care frângem psalmii mei;

Sunt frământați cu boabe tescuite,
Cu apă din ulcioare de Acasă
Pe care Duhul Sfânt mi le trimite,
Eu sper să fie cina mea gustoasă.

Voi pune așternuturi parfumate
Ca un suspin al Crinului din vale,
Îți voi cânta doar imnuri necântate,
Solfegii săpate-n rănile Tale.

Așa-i Isuse că rămâi și mâine?
Îți voi sluji cu drag, cu bucurie,
Tu nu-mi vei lăsa masa fără Pâine,
Mă binecuvântezi o veșnicie.

Iar când vei sparge vasul de-alabastru
Să mă îmbălsămezi pentru Viață,
Într-o Cetate-n care Tu ești Astru
Noi vom prânzi în noua Dimineață.