Adesea când privesc la viața ce am trăit-o până-acum
Mă văd așa nevrednic Doamne... așa de slab pășind pe drum
Mă văd purtând cu greu povara de lipsuri, grijă și dureri
Cu trupul slab și obosit... în inimă fără puteri...
Și văd pe drumul străbătut cum valuri m-au lovit mereu
Și lacrimi multe m-au durut și m-a durut destinul meu
Așa am rătăcit prin lume străin și singur... călător
Fără să am o mângâiere... fără să am un ajutor
Dar într-o noapte când pustiul voia ființa să-mi cuprindă
Și teama îmi bătea la suflet apoi mă cuprindea avidă
Atunci în noaptea-aceea Doamne cu disperare Te-am strigat
Să vii povara să-mi ridici... să vindeci duhu-nspăimântat
Și Te-am chemat privind spre ceruri cu ochi înlăcrimați, pustii
Sperând că poate-ai să Te-nduri... sperând că poate ai să vii...
O, Doamne... ce-ai văzut la mine de-ai ascultat al meu suspin?
Ce merit am avut Isuse să-mi dai iubire și alin?
Eu, doar un bulgăre de tină, să fiu privit de Dumnezeu
Și-n marea-I milă și-ndurare să fiu făcut copil al Său?
Adesea când privesc în urmă văd pașii mei dar astăzi știu
Că lângă mine erai Tu... Izvor de apă în pustiu
Că m-ai luat pe al Tău braț când obosit mă poticneam
Și Tu m-ai ridicat pe Stâncă când drumul vieții rătăceam...
Slăvit să fii în veci de veci! Ești Tată Sfânt și Dumnezeu
Cât voi trăi pe-acest pământ voi lăuda Numele Tău
Și-n fiecare răsărit și în apus și-n nopți târzii
Îți voi aduce închinare și pentru tot Ți-oi mulțumi!

Vulcan-15-01-2021
Mary