Strigăt către Tine
În cine să mă-ncred, o, Doamne,
În lumea plină de nerozi? !
Unii azi și-au pus până și coarne,
Iar alții chiar se cred roboți.
Nu le-a ajuns curvia,
Nici prostituția și nici sodomia.
Cică băieții vor să fie fete
Și vor căsătorii fără rușine.
Cu toții spun că au avansat,
Că omul azi a evoluat,
Însă parcă sunt tot mai sălbatici,
Distrug, ucid și parcă-s niște sadici.
În timp ce lumea-i plină azi de boală,
Ei cică vor o ”Nouă Ordine Mondială”,
O ordine în care omul e stăpânul
Și moartea pune peste fiecare jugul.
O, Doamne, Te-așteptăm cu nerăbdare
Să-Ți iei poporul Tău din omenire,
S-aduci odată judecată și dreptate
În lumea asta plină de-ntuneric.
Aici, în Valea umbrei morții,
Pune în noi Flacăra Trezirii,
Duhul Tău să umple azi candela,
Să putem să-ți împărțim Lumina.
Și până când, Doamne, vei veni,
Ajută-ne să fim cu-adevărat creștini,
Dă-ne putere să fim mărturii,
S-ajungem Sus cu Tine-n veșnicii.
Simion Ioanăș