Învață-mă iubirea Ta,
În ura ce mă înconjoară;
Atunci când mă inunzi cu ea,
Să pot să dau din plin pe-afară.

Învață-mă trăirea Ta
În existența trecătoare.
Să știu mereu a renunța,
La lucrurile pieritoare.

Învață-mă vorbirea Ta,
Să aibă har, dreasă cu sare;
Să mângâi, să pot ridica,
Să potolesc furtuni pe mare.

Învață-mă dar calea Ta
Ca drumul să pot a-l străbate;
Prin spini sau prin mocirla grea,
Să știu să caut nestemate.

Învață-mă lucrarea Ta
Să-mi schimb slujirea mea precară;
Silabei viață spre a-i da,
Toarnă "cerneală"-n călimară.

Învață-mă azi ruga Ta,
Să ard ca să vorbesc cu Cerul;
Și vocea să-Ți pot asculta,
Când trâmbița sună apelul.

Învață-mă și mila Ta,
Căci sunt în jur multe probleme;
Atinge-mi Doamne inima,
S-ating nevoi în orice vreme.

Învață-mă, și-am să mă las,
De Tine învățat Părinte.
Condus de Tine pas cu pas,
În gând, în fapte și-n cuvinte.

Dany Căpătan